Romani fara cetatenie romana

“Cetatenia romana nu poate fi retrasa aceluia care a dobandit-o prin nastere.”
(Art. 5 alin.(2) din Constitutia Romaniei, republicata)

In sedinta de vineri, 29.01.2010, Guvernul Romaniei a aprobat, prin Ordonanta de Urgenta, un set de masuri menite sa asigure solutionarea cererilor de redobandire si acordare a cetateniei romane in termen de maxim 5 luni, astfel cum prevede Legea nr. 21/1991 a cetateniei romane. Prin aceasta ordonanta de urgenta se infiinteaza Agentia Nationala pentru Cetatenie ca organ de specialitate autonom, aflat in coordonarea Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti.

In cadrul vizitei oficiale in Republica Moldova, in perioada 27-28 ianuarie, si Presedintele Romaniei, Traian Basescu, a confirmat infiintarea acestei institutii. Declaratia vine in contextul in care problema redobandirii cetateniei romane de catre cetatenii Republicii Moldova ramane a fi una destul de sensibila. Sensibila, pentru ca romanii din Republica Moldova isi redobandesc un drept pe care l-au pierdut fara voia lor. Potrivit art. 10¹ din legea cetateniei romane, “Persoanele care au dobandit cetatenia romana prin nastere sau prin adoptie si care au pierdut-o din motive neimputabile lor sau aceasta cetatenie le-a fost ridicata fara voia lor, precum si descendentii acestora pana la gradul III, la cerere, pot redobandi sau li se poate acorda cetatenia romana [...].”

Ultimele modificari in materie de cetatenie au fost aduse prin Legea nr. 354/12.11.2009. Alaturi de alte aspecte, modificarile din acest act vizeaza marirea capacitatii Comisiei pentru cetatenie si instituirea obligatiei Directiei pentru Cetatenie de a infiinta birouri teritoriale pentru acceptarea cererilor de redobandire a cetateniei romane. De asemenea, se instituie termenul de 5 luni pentru solutionarea dosarelor de redobandire a cetateniei romane.

Cand a fost pierduta cetatenia romana

In urma celui de-al doilea razboi mondial, pe 10 februarie 1947, Romania, in calitate de stat component al Axei, a semnat Tratatul de Pace de la Paris. Prin acest tratat, Romania a recuperat Transilvania de Nord, pierzand insa Dobrogea de Sud (Cadrilaterul) in favoarea Bulgariei, precum si Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta in favoarea URSS. Textul tratatului nu reglementa cetatenia persoanelor aflate pe acele teritorii. Ulterior, potrivit Conventiei consulare intre Romania si URSS, privind reglementarea problemei cetateniei persoanelor cu dubla cetatenie, semnata la Bucuresti, la 4 septembrie 1957, persoanele care locuiau la acea vreme pe teritoriul unuia dintre cele doua state, puteau sa opteze pentru cetatenia oricaruia dintre cele doua state, in termen de 1 an de la intrarea in vigoare a Conventiei. Acesta a fost actul juridic ale carui efecte i-a privat pe romanii din Basarabia de cetatenia romana.

Aparent, conventia respecta rigorile dreptului international, iar efectele juridice ale acesteia nu pot fi contestate. Totusi, o analiza atenta a contextului in care a fost incheiata indreptateste anumite dezbateri.

Vicierea consimtamantului

In ceea ce priveste conventia consulara, putem vorbi de o dubla viciere a consimtamantului: a statului roman si a romanilor din Basarabia.

Romania a semnat aceasta conventie consulara in conditiile trupele armatei sovietice se aflau pe teritoriul sau. Statutul de satelit al Moscovei si mentinerea in sfera de influenta a URSS pot duce spre concluzia unei alterari a consimtamantului partii romane in momentul semnarii actului. Influenta directa asupra autoritatilor romane, in sensul incheierii acestui act, poate fi prezumata.
Conventia a fost semnata pe fundalul unor deportari masive a romanilor din Basarabia, urmarindu-se diluarea elementului etnic autohton. Conform aceastei logici, invocarea faptului ca persoanele care locuiau pe teritoriul Basarabiei puteau sa opteze pentru cetatenia oricaruia dintre cele doua state este discutabila. Nu putem vorbi de manifestarea libera a consimtamantului, in sensul optiunii pentru pastrarea cetateniei romane, intr-un teritoriu in care se incerca neutralizarea elementului romanesc de catre un regim comunist dictatorial si criminal. Pe cale de consecinta, afirmatia potrivit careia neformularea unei cereri de optiune ar duce automat la dobandirea cetateniei statului pe teritoriul caruia romaníi basarabeni domiciliau (URSS) si pierderea cetateniei statului roman este lipsita de temei, avand in vedere vicierea consimtamantului acestor persoane, manifestat sub aspectul inactiunii de a opta pentru cetatenia romana.

Conventia consulara intre Romania si URSS, privind reglementarea problemei cetateniei persoanelor cu dubla cetatenie este viciata. Intrebare: am putea aplica regula de drept quod nullum est, nullum producit effectum, adica un act lovit de nulitate nu poate produce efecte?

Condamnarea comunismului in Republica Moldova. Consecinte politice vs. consecinte juridice

“Informarea obiectivă şi multilaterală a societăţii despre aceasta este imperios necesară pentru ca generaţiile născute în perioada postcomunistă să cunoască esenţa totalitară a regimului comunist şi să nu admită instaurarea unor regimuri similare pe viitor.” (Decretul presedintelui Mihai Ghimpu privind constituirea Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova, 14 ianuarie 2010)

“Un proces de la Nurnberg” pentru crimele comunismului

Potrivit istoricului britanic Tony Judt, in timp ce national-socialismul (fascismul n.a.) a fost cel mai mare rau, comunismul ramane cel mai mare pericol. Si intrucat ramane cel mai mare pericol, statele europene l-au condamnat si continua sa il condamne prin numeroase documente politice. Insa doar politice.

Cele mai importante documente la nivel european sunt urmatoarele:

1. Rezolutia nr. 1096 din 1996 si Rezolutia nr. 1481 din 2006 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei (APCE);
2. Rezolutia Parlamentului European din 2 aprilie 2009 referitoare la constiinta europeana si totalitarismul. Documentul PE a fost precedat de Declaratia de la Praga privind constiinta morala europeana si comunismul din 3 iunie 2008, adoptata de Senatul Parlamentului Republicii Cehe in prezenta unor personalitati de talie europeana.
3. Declaratia de la Vilnius a Adunarii Parlamentare a OSCE privind condamnarea stalinsimului si nazismului.

Raportul Lindblad care a precedat Rezolutia APCE nr. 1481 din 2006 mentioneaza ca desi nazismul a fost condamnat pe plan international, iar cei vinovati au ajuns sa fie judecati, crimele comise de regimurile comuniste nu au fost investigate si nici condamnate la nivel international. Un “Proces de la Nurnberg” pentru crimele comunismului nu a avut loc. Acelasi raport precizeaza “Absenta condamnarii internationale poate fi explicata, în parte, prin existenta tarilor ale caror reguli se bazeaza înca pe ideologia comunista. Dorinta de a mentine relatii bune cu unele dintre acestea poate sa-i împiedice pe anumiti politicieni sa se ocupe cu acest subiect dificil.[..]. Apoi, în multe tari europene exista partide comuniste care nu au condamnat în mod formal crimele comunismului […]”.

Politic vs. Juridic

Decretul Presedintelui Republicii Moldova Mihai Ghimpu privind constituirea Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova trebuie plasat in acest context european, la care se adauga si nuanta nationala. Ultimii 8 ani de guvernare a Partidului Comunistilor Republicii Moldova, desi au intaziat procesul ralierii Moldovei la actele politice europene in materie de condamnare a comunismului, au dus, in final, chiar la urgentarea acestui proces.

Comisia prezidentiala va da o apreciere istorica fenomenului comunist, urmata, probabil, de adoptarea unor acte cu caracter politic. Primul act de acest gen ar putea fi mesajul Presedintelui adresat Parlamentului potrivit art. 84 alin.(2) din Constitutia Republicii Moldova, in care va fi prezentat raportul comisiei si concluziile acestuia. Un caz similar a avut loc in Romania la 18 decembrie 2006, cand Presedintele Romaniei Traian Basescu a tinut un discurs in fata Camerelor reunite ale Parlamentului Romaniei, prilejuit de prezentarea Raportului Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste in Romania (Raportul Tismaneanu).

Un alt act politic ar putea fi asumarea concluziilor raportului comisiei de catre Parlamentul Republicii Moldova si adoptarea unei declaratii sau hotarari avand ca obiect condamnarea comunismului, urmand exemplul Letoniei . Parlamentul de la Riga a adoptat la 15 mai 2005 „Declaratia de condamnare a regimului de ocupatie comunist totalitar instaurat în Letonia de catre Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste”.

Republica Moldova incearca sa urmeze exemplul celorlalte state care au intreprins actiuni similare de condamnare a regimurilor totalitare, putand opta intre modelul dezvolat de Romania sau cel asumat de Letonia. O alta solutie ar fi imbinarea celor doua modele, sau, mai nou, identificarea unei solutii de tip Ucraina. Intr-o hotarare recenta, Curtea de Apel de la Kiev i-a declarat vinovati de genocid pe Stalin si Molotov, in contextul in care Ucraina depune efprturi diplomatice pentru recunoasterea de catre ONU a foametei din anii 1932-1933 ca reprezentant genocid impotriva poporului ucrainean.

Fiind un gest simbolic, elementul juridic nu va fi identificat si nici dezvoltat in concluziile raportului. Latura juridica a acestei teme va fi conservata la nivel de legislatie in materie de reabilitare a victimelor politice, restituire a prorietatilor nationalizate, etc. O eventuala desecretizare a arhivelor fostului KGB si declansarea unor procese impotriva “tortionarilor”, adoptarea unei legi a lustratiei, despre care se discuta tot mai mult in ultima perioada, sau scoaterea in afara legii a PCRM sunt cateva posibile consecinte juridice aduse in discutie de societatea civila.

S-ar putea sa existe, totusi, un impediment – sistemul european de valori bazat pe respectarea drepturilor omului. In acest sens, exista numeroase hotarari ale Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg prin care legi ale lustratiei sau legi de desecretizare a arhivelor serviciilor secrete au fost declarate ca venind in contradictie cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

In contextul arhitecturii institutionale europene, drepturi ale omului, care au fost in calcate in picioare decenii la rand de regimurile comuniste, devin scut pentru conducatorii si aparatorii unui sistem care inca ramane cel mai mare pericol. Acesta este paradoxul istoriei noastre.

Revizuirea Constitutiei Republicii Moldova

http://politicasidrept.wordpress.com/

Tema reformei constitutionale s-a sedimentat in discursul de la Chisinau. Va fi sau nu revizuita Constitutia? Cand se va organiza referendumul pentru aprobarea Constitutiei? Sunt doar cateva intrebari care au patruns in spatiul public si care genereaza dezbateri aprinse.

Sediul materiei este Titlul VI, art. 141-143 din Constitutia Republicii Moldova si art. 76-86 din Regulamentul Parlamentului Republicii Moldova. Potrivit art. 72 din Constitutie, Parlamentul, in calitate de unica autoritate legiuitoare a tarii, adopta legi constitutionale, care sunt legi de revizuire a Constitutiei. Revizuirea Constitutiei poate fi initiata de cel putin o treime din deputati, Guvern sau un numar de cel putin 200 000 de cetateni ai Republicii Moldova cu drept de vot, provenind din cel putin jumatate din unitatile administrativ-teritoriale de nivelul doi, iar in fiecare din ele trebuie sa fie inregistrate cel putin 20000 de semnaturi in sprijinul acestei initiative [art. 141 alin.(1)]. O atenta lectura a textului constitutional va scoate in evidenta o anumita inconsecventa a legiuitorului constituant, prin utilizarea termenilor de “revizuire” si “modificare”. In contextul in care, din interpretarea literei si spiritului Constitutiei, nu se face nicio distinctie intre acesti doi termeni sub aspectul procedurii sau efectelor produse, concluzia ar fi ca legiuitorul constituant nu se refera la doua proceduri diferite, ci la una singura, pe care o numeste revizuire sau modificare a Constitutiei.

Cum poate fi revizuita/modificata Constitutia

a) Proiectul de lege sau propunerea legislativa de modificare a Constitutiei se depune la Curtea Constitutionala pentru ca aceasta sa se pronunte asupra initiativei in cauza [art. 135 alin.(1) lit.c)]. In cadrul acestei etape, Curtea nu are dreptul sa blocheze initiativa de revizuire, ci doar verifica indeplinirea conditiilor constitutionale pentru initierea revizuirii. Decizia Curtii Constitutionale, care are valoarea juridica a unui aviz, se adopta cu votul a cel putin 4 judecatori din 6.

b) Proiectul de lege sau propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei se prezinta Parlamentului impreuna cu avizul Curtii Constitutionale [art. 141 alin.(2)]. Ulterior prezentarii proiectului de lege sau propunerii legislative, Parlamentul va incepe dezbaterea doar dupa expirarea termenului de 6 luni din momentul prezentarii proiectului sau propunerii in cauza.

Avand in vedere faptul ca Parlamentul Republicii Moldova trebuie dizolvat in iunie 2010 in temeiul art. 78 alin.(5) din Constitutie, si pana la aceasta data nu a fost prezentata propunerea de modificare/revizuire a Constitutiei, se poate afirma ca exista toate premisele de ordin juridic pentru ca dezbaterea asupra reformei constitutionale sa inceapa abia in toamna anului 2010, in sedintele Parlamentului rezultat in urma alegerilor anticipate.

Dezbaterea se va desfasura in cel putin doua lecturi. In urma dezbaterilor, Parlamentul adopta legea constitutionala cu votul a doua treimi din numarul deputatilor alesi, in termen de un an de la data prezentarii initiativei pentru revizuirea/modificarea Constitutiei. In cazul in care termenul de un an a expirat fara votul Parlamentului, propunerea se considera nula [art. 143 alin.(2)].

c) In urma votarii de catre Parlament, legea constitutionala se va promulga de catre Presedintele Republicii Moldova in temeiul art. 74 alin.(4) coroborat cu art. 93 alin.(1) si art. 94 alin.(1) din Constitutie. Decretul de promulgare se va trimite spre publicare in Monitorul Oficial al Republicii Moldova (art. 76).

d) In cazul in care dizpotiile legii constitutionale aduc atingere neutralitatii statului, precum si caracterului suveran, independent si unitar al statului, se va organiza un referendum pentru aprobarea noilor dispozitii de catre popor, in virtutea calitatii de titular al suveranitatii nationale, atribuita prin art. 2 din Constitutie. In celelalte cazuri, nu este necesara organizarea referendumului. Constitutia va fi considerata adoptata si va intra in vigoare abia dupa confirmarea rezultatului referendumului de catre Curtea Constitutionala [art. 135 alin.(1) lit.d)]. Si in acest caz, Curtea Constitutionala trebuie doar sa constate indeplinirea conditiilor constitutionale si legale pentru organizarea si desfasurarea referendumului.


Cand nu poate fi revizuita/modificata Constitutia

Constitutia nu poate fi revizuita in cazul in care rezultatul ar viza suprimarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor sau a garantiilor acestora, precum si pe durata starii de urgenta, de asediu sau de razboi [art. 142 alin.(2) si (3)]. Totodata, din interpretarea art. 63 alin.(3), deducem ca Parlamentul caruia i-a expirat mandatul si se afla in perioada de prorogare legala a mandatului pana la intrunirea noii componente nu poate modifica Constitutia. Intre luna iunie si septembrie 2010, Parlamentul Republicii Moldova, in calitate de Parlament “dizolvat”, se va afla sub incidenta art. 63 alin.(3) din Constitutie, fiind privat de dreptul de a se pronunta asupra unei astfel de initiative.

Concluzie: Constitutia Republicii Moldova va putea fi modificata/revizuita doar de noul Parlament rezultat in urma alegerilor anticipate.

Dizolvarea Parlamentului

"Mi-e prieten Platon, dar mai prieten mi-e adevarul - Amicus Plato sed magis amica veritas" (Ammonius Saccas "Viata lui Aristotel")

Cele doua tentative esuate de alegere a Presedintelui Republicii Moldova vor conduce la dizolvarea Parlamentului si organizarea alegerilor parlamentare anticipate in 2010. Acest lucru este statuat in Constitutie, legea suprema in stat. Cu toate acestea, unele cercuri politice si jurnalistice sustin ca dizolvarea Parlamentului ar putea fi evitata. In plus, se vehiculeaza ideea ca o posibila reforma constitutionala, al carei ax central ar fi modificarea procedurii de alegere a Presedintelui, ar putea constitui mecanismul de blocare a dizolvarii Parlamentului si organizarii de alegeri parlamentare anticipate. Aceste afirmatii nu isi au fundament din punct de vedere juridic. Componentele Aliantei pentru Integrare Europeana trebuie sa evite greselile pe care le-au facut comunistii, mai ales sub aspectul interpretarii si aplicarii Constitutiei. Principiile de drept se impun a fi respectate indiferent de culoarea politica a guvernarii. In caz contrar, riscam sa distrugem definitiv arhitectura constitutionala destul de fragila a tarii.

Constitutia Republicii Moldova reglementeaza trei situatii care genereaza circumstantele pentru dizolvarea Parlamentului. In doua cazuri, Parlamentul poate fi dizolvat ; in al treilea caz Parlamentul trebuie dizolvat.

Cand poate fi dizolvat Parlamentul

Presedintele Republicii Moldova poate sa dizolve Parlamentul in cazul imposibilitatii formarii Guvernului sau a blocarii procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni [art. 85 alin.(1)]. Astfel, potrivit Constitutiei, Presedintele are posibilitatea de a emite decretul de dizolvare a Parlamentului in urmatoarele doua situatii :

a) in cazul in care Parlamentul nu a acceptat votul de incredere pentru formarea Guvernului in termen de 45 de zile de la prima solicitare si numai dupa respingerea a cel putin doua solicitari de investitura [art. 85 alin.(2)],
b) in cazul blocarii procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni [art. 85 alin.(1)].

Observam ca in cazul celor doua situatii, decizia finala apartine sefului statului, acesta nefiind obligat sa emita decretul de dizolvare. Prin aceasta norma juridica cu caracter permisiv nu se impune, ci doar se permite ca Presedintele sa aiba o anumita conduita, care depinde de propria sa vointa.

Cand trebuie dizolvat Parlamentul

Daca si dupa alegerile repetate (de catre Parlament n.a.) Presedintele Republicii Moldova nu va fi ales, Presedintele in exercitiu dizolva Parlamentul si stabileste data alegerilor in noul Parlament [art. 78 alin.(5)]. Aceasta situatie care genereaza circumstantele de dizolvare a Parlamentului este diferita fata de primele doua. In acest caz, Presedintele nu decide, ci se supune textului Constitutiei, in sensul de a dizolva Parlamentul, fiindu-i retrasa posibilitatea de a se pronunta asupra acestui aspect. Ne aflam in fata unei norme imperative cu caracter onerativ (trebuie savarsita o actiune), spre deosebire de norma permisiva in care isi au sediul primele doua situatii. Astfel, in cadrul acestui perimetru, Presedintele are obligatia de a intreprinde doua actiuni : dizolvarea Parlamentului si stabilirea datei alegerilor in noul Parlament. Coroborand acest articol cu art. 61 alin.(3) din Constitutie, deducem ca alegerile deputatilor in Parlament se desfasoara in cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului precedent.

Cand NU poate fi dizolvat Parlamentul

Parlamentul nu poate fi dizolvat in urmatoarele situatii :

a) De doua ori in cursul unui an [art. 85 alin.(3)];
b) In ultimele 6 luni ale mandatului Presedintelui Republicii Moldova, cu exceptia cazului prevazut la art. 78 alin.(5) [art. 85 alin.(4)];
c) In timpul starii de urgenta, de asediu sau de razboi [art. 85 alin.(4)].

In concluzie, Presedintele poate invoca doar situatiile de mai sus pentru a fi exonerat de obligatia dizolvarii Parlamentului si stabilirii datei alegerilor. De altfel, observam ca, inclusiv in cadrul articolului care reglementeaza cazurile de imposibilitate de dizolvare a Parlamentului, este inserata si exceptia ce vizeaza situatia alegerilor repetate care se finalizeaza cu nevotarea Presedintelui de catre Parlament. Din interpretarea art. 85. alin.(4), Parlamentul nu poate fi dizolvat in ultimele 6 luni ale mandatului Presedintelui Republicii Moldova, cu exceptia cazului in care Presedintele nu este ales de catre parlament nici in urma alegerilor repetate. Aplicand regula de drept potrivita careia exceptio est strictae interpretationis (exceptia este de stricta interpretare), deducem ca aceasta exceptie nu face decat sa reprezinte un argument in plus pentru demararea procedurilor de dizolvare a Parlamentului.

Poate reforma constitutionala sa blocheze dizolvarea Parlamentului si organizarea de alegeri parlamentare anticipate ?

Raspunsul este negativ. Acest Parlament este deja "dizolvabil", fiind consumate cele doua tentative de alegere a Presedintelui de catre Parlament. Dupa cum am mentionat, aflandu-ne sub incidenta unei norme imperative cu caracter onerativ, Presedintele este obligat sa sesizeze Curtea Constitutionala pentru ca aceasta sa constate circumstantele care justifica dizolvarea Parlamentului [art. 135 alin.(1) lit.f)]. Ulterior, potrivit art. 94 alin.(1) din Constitutie coroborat cu art. 78 alin.(5), Presedintele va trebui sa emita in cursul lunii iunie 2010 decretul de dizolvare a Parlamentului si de stabilire a datei alegerilor pentru noul Parlament. Dispozitiile noii Constitutii, in care ar fi modificata procedura de alegere a Presedintelui de catre Parlament, pot fi puse in aplicare doar de noul Parlament, rezultat in urma alegerilor anticipate. Actualul Parlament nu poate reincepe procedura de alegere a sefului statului sub imperiul unei noi Constitutii, deoarece el si-a epuizat mecanismele de alegere a sefului statului generate de actuala Constitutie si a devenit un Parlament "dizolvabil". Acest parlament poate exercita, pana la data emiterii decretului de dizolvare, toate atributiile prevazute de Constitutie, cu exceptia celei prevazute la art. 78 din Constitutie.