miercuri, 7 aprilie 2010
duminică, 31 ianuarie 2010
Romani fara cetatenie romana
“Cetatenia romana nu poate fi retrasa aceluia care a dobandit-o prin nastere.”
(Art. 5 alin.(2) din Constitutia Romaniei, republicata)
In sedinta de vineri, 29.01.2010, Guvernul Romaniei a aprobat, prin Ordonanta de Urgenta, un set de masuri menite sa asigure solutionarea cererilor de redobandire si acordare a cetateniei romane in termen de maxim 5 luni, astfel cum prevede Legea nr. 21/1991 a cetateniei romane. Prin aceasta ordonanta de urgenta se infiinteaza Agentia Nationala pentru Cetatenie ca organ de specialitate autonom, aflat in coordonarea Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti.
In cadrul vizitei oficiale in Republica Moldova, in perioada 27-28 ianuarie, si Presedintele Romaniei, Traian Basescu, a confirmat infiintarea acestei institutii. Declaratia vine in contextul in care problema redobandirii cetateniei romane de catre cetatenii Republicii Moldova ramane a fi una destul de sensibila. Sensibila, pentru ca romanii din Republica Moldova isi redobandesc un drept pe care l-au pierdut fara voia lor. Potrivit art. 10¹ din legea cetateniei romane, “Persoanele care au dobandit cetatenia romana prin nastere sau prin adoptie si care au pierdut-o din motive neimputabile lor sau aceasta cetatenie le-a fost ridicata fara voia lor, precum si descendentii acestora pana la gradul III, la cerere, pot redobandi sau li se poate acorda cetatenia romana [...].”
Ultimele modificari in materie de cetatenie au fost aduse prin Legea nr. 354/12.11.2009. Alaturi de alte aspecte, modificarile din acest act vizeaza marirea capacitatii Comisiei pentru cetatenie si instituirea obligatiei Directiei pentru Cetatenie de a infiinta birouri teritoriale pentru acceptarea cererilor de redobandire a cetateniei romane. De asemenea, se instituie termenul de 5 luni pentru solutionarea dosarelor de redobandire a cetateniei romane.
Cand a fost pierduta cetatenia romana
In urma celui de-al doilea razboi mondial, pe 10 februarie 1947, Romania, in calitate de stat component al Axei, a semnat Tratatul de Pace de la Paris. Prin acest tratat, Romania a recuperat Transilvania de Nord, pierzand insa Dobrogea de Sud (Cadrilaterul) in favoarea Bulgariei, precum si Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta in favoarea URSS. Textul tratatului nu reglementa cetatenia persoanelor aflate pe acele teritorii. Ulterior, potrivit Conventiei consulare intre Romania si URSS, privind reglementarea problemei cetateniei persoanelor cu dubla cetatenie, semnata la Bucuresti, la 4 septembrie 1957, persoanele care locuiau la acea vreme pe teritoriul unuia dintre cele doua state, puteau sa opteze pentru cetatenia oricaruia dintre cele doua state, in termen de 1 an de la intrarea in vigoare a Conventiei. Acesta a fost actul juridic ale carui efecte i-a privat pe romanii din Basarabia de cetatenia romana.
Aparent, conventia respecta rigorile dreptului international, iar efectele juridice ale acesteia nu pot fi contestate. Totusi, o analiza atenta a contextului in care a fost incheiata indreptateste anumite dezbateri.
Vicierea consimtamantului
In ceea ce priveste conventia consulara, putem vorbi de o dubla viciere a consimtamantului: a statului roman si a romanilor din Basarabia.
Romania a semnat aceasta conventie consulara in conditiile trupele armatei sovietice se aflau pe teritoriul sau. Statutul de satelit al Moscovei si mentinerea in sfera de influenta a URSS pot duce spre concluzia unei alterari a consimtamantului partii romane in momentul semnarii actului. Influenta directa asupra autoritatilor romane, in sensul incheierii acestui act, poate fi prezumata.
Conventia a fost semnata pe fundalul unor deportari masive a romanilor din Basarabia, urmarindu-se diluarea elementului etnic autohton. Conform aceastei logici, invocarea faptului ca persoanele care locuiau pe teritoriul Basarabiei puteau sa opteze pentru cetatenia oricaruia dintre cele doua state este discutabila. Nu putem vorbi de manifestarea libera a consimtamantului, in sensul optiunii pentru pastrarea cetateniei romane, intr-un teritoriu in care se incerca neutralizarea elementului romanesc de catre un regim comunist dictatorial si criminal. Pe cale de consecinta, afirmatia potrivit careia neformularea unei cereri de optiune ar duce automat la dobandirea cetateniei statului pe teritoriul caruia romaníi basarabeni domiciliau (URSS) si pierderea cetateniei statului roman este lipsita de temei, avand in vedere vicierea consimtamantului acestor persoane, manifestat sub aspectul inactiunii de a opta pentru cetatenia romana.
Conventia consulara intre Romania si URSS, privind reglementarea problemei cetateniei persoanelor cu dubla cetatenie este viciata. Intrebare: am putea aplica regula de drept quod nullum est, nullum producit effectum, adica un act lovit de nulitate nu poate produce efecte?
(Art. 5 alin.(2) din Constitutia Romaniei, republicata)
In sedinta de vineri, 29.01.2010, Guvernul Romaniei a aprobat, prin Ordonanta de Urgenta, un set de masuri menite sa asigure solutionarea cererilor de redobandire si acordare a cetateniei romane in termen de maxim 5 luni, astfel cum prevede Legea nr. 21/1991 a cetateniei romane. Prin aceasta ordonanta de urgenta se infiinteaza Agentia Nationala pentru Cetatenie ca organ de specialitate autonom, aflat in coordonarea Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti.
In cadrul vizitei oficiale in Republica Moldova, in perioada 27-28 ianuarie, si Presedintele Romaniei, Traian Basescu, a confirmat infiintarea acestei institutii. Declaratia vine in contextul in care problema redobandirii cetateniei romane de catre cetatenii Republicii Moldova ramane a fi una destul de sensibila. Sensibila, pentru ca romanii din Republica Moldova isi redobandesc un drept pe care l-au pierdut fara voia lor. Potrivit art. 10¹ din legea cetateniei romane, “Persoanele care au dobandit cetatenia romana prin nastere sau prin adoptie si care au pierdut-o din motive neimputabile lor sau aceasta cetatenie le-a fost ridicata fara voia lor, precum si descendentii acestora pana la gradul III, la cerere, pot redobandi sau li se poate acorda cetatenia romana [...].”
Ultimele modificari in materie de cetatenie au fost aduse prin Legea nr. 354/12.11.2009. Alaturi de alte aspecte, modificarile din acest act vizeaza marirea capacitatii Comisiei pentru cetatenie si instituirea obligatiei Directiei pentru Cetatenie de a infiinta birouri teritoriale pentru acceptarea cererilor de redobandire a cetateniei romane. De asemenea, se instituie termenul de 5 luni pentru solutionarea dosarelor de redobandire a cetateniei romane.
Cand a fost pierduta cetatenia romana
In urma celui de-al doilea razboi mondial, pe 10 februarie 1947, Romania, in calitate de stat component al Axei, a semnat Tratatul de Pace de la Paris. Prin acest tratat, Romania a recuperat Transilvania de Nord, pierzand insa Dobrogea de Sud (Cadrilaterul) in favoarea Bulgariei, precum si Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta in favoarea URSS. Textul tratatului nu reglementa cetatenia persoanelor aflate pe acele teritorii. Ulterior, potrivit Conventiei consulare intre Romania si URSS, privind reglementarea problemei cetateniei persoanelor cu dubla cetatenie, semnata la Bucuresti, la 4 septembrie 1957, persoanele care locuiau la acea vreme pe teritoriul unuia dintre cele doua state, puteau sa opteze pentru cetatenia oricaruia dintre cele doua state, in termen de 1 an de la intrarea in vigoare a Conventiei. Acesta a fost actul juridic ale carui efecte i-a privat pe romanii din Basarabia de cetatenia romana.
Aparent, conventia respecta rigorile dreptului international, iar efectele juridice ale acesteia nu pot fi contestate. Totusi, o analiza atenta a contextului in care a fost incheiata indreptateste anumite dezbateri.
Vicierea consimtamantului
In ceea ce priveste conventia consulara, putem vorbi de o dubla viciere a consimtamantului: a statului roman si a romanilor din Basarabia.
Romania a semnat aceasta conventie consulara in conditiile trupele armatei sovietice se aflau pe teritoriul sau. Statutul de satelit al Moscovei si mentinerea in sfera de influenta a URSS pot duce spre concluzia unei alterari a consimtamantului partii romane in momentul semnarii actului. Influenta directa asupra autoritatilor romane, in sensul incheierii acestui act, poate fi prezumata.
Conventia a fost semnata pe fundalul unor deportari masive a romanilor din Basarabia, urmarindu-se diluarea elementului etnic autohton. Conform aceastei logici, invocarea faptului ca persoanele care locuiau pe teritoriul Basarabiei puteau sa opteze pentru cetatenia oricaruia dintre cele doua state este discutabila. Nu putem vorbi de manifestarea libera a consimtamantului, in sensul optiunii pentru pastrarea cetateniei romane, intr-un teritoriu in care se incerca neutralizarea elementului romanesc de catre un regim comunist dictatorial si criminal. Pe cale de consecinta, afirmatia potrivit careia neformularea unei cereri de optiune ar duce automat la dobandirea cetateniei statului pe teritoriul caruia romaníi basarabeni domiciliau (URSS) si pierderea cetateniei statului roman este lipsita de temei, avand in vedere vicierea consimtamantului acestor persoane, manifestat sub aspectul inactiunii de a opta pentru cetatenia romana.
Conventia consulara intre Romania si URSS, privind reglementarea problemei cetateniei persoanelor cu dubla cetatenie este viciata. Intrebare: am putea aplica regula de drept quod nullum est, nullum producit effectum, adica un act lovit de nulitate nu poate produce efecte?
duminică, 24 ianuarie 2010
Condamnarea comunismului in Republica Moldova. Consecinte politice vs. consecinte juridice
“Informarea obiectivă şi multilaterală a societăţii despre aceasta este imperios necesară pentru ca generaţiile născute în perioada postcomunistă să cunoască esenţa totalitară a regimului comunist şi să nu admită instaurarea unor regimuri similare pe viitor.” (Decretul presedintelui Mihai Ghimpu privind constituirea Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova, 14 ianuarie 2010)
“Un proces de la Nurnberg” pentru crimele comunismului
Potrivit istoricului britanic Tony Judt, in timp ce national-socialismul (fascismul n.a.) a fost cel mai mare rau, comunismul ramane cel mai mare pericol. Si intrucat ramane cel mai mare pericol, statele europene l-au condamnat si continua sa il condamne prin numeroase documente politice. Insa doar politice.
Cele mai importante documente la nivel european sunt urmatoarele:
1. Rezolutia nr. 1096 din 1996 si Rezolutia nr. 1481 din 2006 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei (APCE);
2. Rezolutia Parlamentului European din 2 aprilie 2009 referitoare la constiinta europeana si totalitarismul. Documentul PE a fost precedat de Declaratia de la Praga privind constiinta morala europeana si comunismul din 3 iunie 2008, adoptata de Senatul Parlamentului Republicii Cehe in prezenta unor personalitati de talie europeana.
3. Declaratia de la Vilnius a Adunarii Parlamentare a OSCE privind condamnarea stalinsimului si nazismului.
Raportul Lindblad care a precedat Rezolutia APCE nr. 1481 din 2006 mentioneaza ca desi nazismul a fost condamnat pe plan international, iar cei vinovati au ajuns sa fie judecati, crimele comise de regimurile comuniste nu au fost investigate si nici condamnate la nivel international. Un “Proces de la Nurnberg” pentru crimele comunismului nu a avut loc. Acelasi raport precizeaza “Absenta condamnarii internationale poate fi explicata, în parte, prin existenta tarilor ale caror reguli se bazeaza înca pe ideologia comunista. Dorinta de a mentine relatii bune cu unele dintre acestea poate sa-i împiedice pe anumiti politicieni sa se ocupe cu acest subiect dificil.[..]. Apoi, în multe tari europene exista partide comuniste care nu au condamnat în mod formal crimele comunismului […]”.
Politic vs. Juridic
Decretul Presedintelui Republicii Moldova Mihai Ghimpu privind constituirea Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova trebuie plasat in acest context european, la care se adauga si nuanta nationala. Ultimii 8 ani de guvernare a Partidului Comunistilor Republicii Moldova, desi au intaziat procesul ralierii Moldovei la actele politice europene in materie de condamnare a comunismului, au dus, in final, chiar la urgentarea acestui proces.
Comisia prezidentiala va da o apreciere istorica fenomenului comunist, urmata, probabil, de adoptarea unor acte cu caracter politic. Primul act de acest gen ar putea fi mesajul Presedintelui adresat Parlamentului potrivit art. 84 alin.(2) din Constitutia Republicii Moldova, in care va fi prezentat raportul comisiei si concluziile acestuia. Un caz similar a avut loc in Romania la 18 decembrie 2006, cand Presedintele Romaniei Traian Basescu a tinut un discurs in fata Camerelor reunite ale Parlamentului Romaniei, prilejuit de prezentarea Raportului Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste in Romania (Raportul Tismaneanu).
Un alt act politic ar putea fi asumarea concluziilor raportului comisiei de catre Parlamentul Republicii Moldova si adoptarea unei declaratii sau hotarari avand ca obiect condamnarea comunismului, urmand exemplul Letoniei . Parlamentul de la Riga a adoptat la 15 mai 2005 „Declaratia de condamnare a regimului de ocupatie comunist totalitar instaurat în Letonia de catre Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste”.
Republica Moldova incearca sa urmeze exemplul celorlalte state care au intreprins actiuni similare de condamnare a regimurilor totalitare, putand opta intre modelul dezvolat de Romania sau cel asumat de Letonia. O alta solutie ar fi imbinarea celor doua modele, sau, mai nou, identificarea unei solutii de tip Ucraina. Intr-o hotarare recenta, Curtea de Apel de la Kiev i-a declarat vinovati de genocid pe Stalin si Molotov, in contextul in care Ucraina depune efprturi diplomatice pentru recunoasterea de catre ONU a foametei din anii 1932-1933 ca reprezentant genocid impotriva poporului ucrainean.
Fiind un gest simbolic, elementul juridic nu va fi identificat si nici dezvoltat in concluziile raportului. Latura juridica a acestei teme va fi conservata la nivel de legislatie in materie de reabilitare a victimelor politice, restituire a prorietatilor nationalizate, etc. O eventuala desecretizare a arhivelor fostului KGB si declansarea unor procese impotriva “tortionarilor”, adoptarea unei legi a lustratiei, despre care se discuta tot mai mult in ultima perioada, sau scoaterea in afara legii a PCRM sunt cateva posibile consecinte juridice aduse in discutie de societatea civila.
S-ar putea sa existe, totusi, un impediment – sistemul european de valori bazat pe respectarea drepturilor omului. In acest sens, exista numeroase hotarari ale Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg prin care legi ale lustratiei sau legi de desecretizare a arhivelor serviciilor secrete au fost declarate ca venind in contradictie cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
In contextul arhitecturii institutionale europene, drepturi ale omului, care au fost in calcate in picioare decenii la rand de regimurile comuniste, devin scut pentru conducatorii si aparatorii unui sistem care inca ramane cel mai mare pericol. Acesta este paradoxul istoriei noastre.
“Un proces de la Nurnberg” pentru crimele comunismului
Potrivit istoricului britanic Tony Judt, in timp ce national-socialismul (fascismul n.a.) a fost cel mai mare rau, comunismul ramane cel mai mare pericol. Si intrucat ramane cel mai mare pericol, statele europene l-au condamnat si continua sa il condamne prin numeroase documente politice. Insa doar politice.
Cele mai importante documente la nivel european sunt urmatoarele:
1. Rezolutia nr. 1096 din 1996 si Rezolutia nr. 1481 din 2006 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei (APCE);
2. Rezolutia Parlamentului European din 2 aprilie 2009 referitoare la constiinta europeana si totalitarismul. Documentul PE a fost precedat de Declaratia de la Praga privind constiinta morala europeana si comunismul din 3 iunie 2008, adoptata de Senatul Parlamentului Republicii Cehe in prezenta unor personalitati de talie europeana.
3. Declaratia de la Vilnius a Adunarii Parlamentare a OSCE privind condamnarea stalinsimului si nazismului.
Raportul Lindblad care a precedat Rezolutia APCE nr. 1481 din 2006 mentioneaza ca desi nazismul a fost condamnat pe plan international, iar cei vinovati au ajuns sa fie judecati, crimele comise de regimurile comuniste nu au fost investigate si nici condamnate la nivel international. Un “Proces de la Nurnberg” pentru crimele comunismului nu a avut loc. Acelasi raport precizeaza “Absenta condamnarii internationale poate fi explicata, în parte, prin existenta tarilor ale caror reguli se bazeaza înca pe ideologia comunista. Dorinta de a mentine relatii bune cu unele dintre acestea poate sa-i împiedice pe anumiti politicieni sa se ocupe cu acest subiect dificil.[..]. Apoi, în multe tari europene exista partide comuniste care nu au condamnat în mod formal crimele comunismului […]”.
Politic vs. Juridic
Decretul Presedintelui Republicii Moldova Mihai Ghimpu privind constituirea Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova trebuie plasat in acest context european, la care se adauga si nuanta nationala. Ultimii 8 ani de guvernare a Partidului Comunistilor Republicii Moldova, desi au intaziat procesul ralierii Moldovei la actele politice europene in materie de condamnare a comunismului, au dus, in final, chiar la urgentarea acestui proces.
Comisia prezidentiala va da o apreciere istorica fenomenului comunist, urmata, probabil, de adoptarea unor acte cu caracter politic. Primul act de acest gen ar putea fi mesajul Presedintelui adresat Parlamentului potrivit art. 84 alin.(2) din Constitutia Republicii Moldova, in care va fi prezentat raportul comisiei si concluziile acestuia. Un caz similar a avut loc in Romania la 18 decembrie 2006, cand Presedintele Romaniei Traian Basescu a tinut un discurs in fata Camerelor reunite ale Parlamentului Romaniei, prilejuit de prezentarea Raportului Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste in Romania (Raportul Tismaneanu).
Un alt act politic ar putea fi asumarea concluziilor raportului comisiei de catre Parlamentul Republicii Moldova si adoptarea unei declaratii sau hotarari avand ca obiect condamnarea comunismului, urmand exemplul Letoniei . Parlamentul de la Riga a adoptat la 15 mai 2005 „Declaratia de condamnare a regimului de ocupatie comunist totalitar instaurat în Letonia de catre Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste”.
Republica Moldova incearca sa urmeze exemplul celorlalte state care au intreprins actiuni similare de condamnare a regimurilor totalitare, putand opta intre modelul dezvolat de Romania sau cel asumat de Letonia. O alta solutie ar fi imbinarea celor doua modele, sau, mai nou, identificarea unei solutii de tip Ucraina. Intr-o hotarare recenta, Curtea de Apel de la Kiev i-a declarat vinovati de genocid pe Stalin si Molotov, in contextul in care Ucraina depune efprturi diplomatice pentru recunoasterea de catre ONU a foametei din anii 1932-1933 ca reprezentant genocid impotriva poporului ucrainean.
Fiind un gest simbolic, elementul juridic nu va fi identificat si nici dezvoltat in concluziile raportului. Latura juridica a acestei teme va fi conservata la nivel de legislatie in materie de reabilitare a victimelor politice, restituire a prorietatilor nationalizate, etc. O eventuala desecretizare a arhivelor fostului KGB si declansarea unor procese impotriva “tortionarilor”, adoptarea unei legi a lustratiei, despre care se discuta tot mai mult in ultima perioada, sau scoaterea in afara legii a PCRM sunt cateva posibile consecinte juridice aduse in discutie de societatea civila.
S-ar putea sa existe, totusi, un impediment – sistemul european de valori bazat pe respectarea drepturilor omului. In acest sens, exista numeroase hotarari ale Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg prin care legi ale lustratiei sau legi de desecretizare a arhivelor serviciilor secrete au fost declarate ca venind in contradictie cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
In contextul arhitecturii institutionale europene, drepturi ale omului, care au fost in calcate in picioare decenii la rand de regimurile comuniste, devin scut pentru conducatorii si aparatorii unui sistem care inca ramane cel mai mare pericol. Acesta este paradoxul istoriei noastre.
sâmbătă, 16 ianuarie 2010
Revizuirea Constitutiei Republicii Moldova
http://politicasidrept.wordpress.com/
Tema reformei constitutionale s-a sedimentat in discursul de la Chisinau. Va fi sau nu revizuita Constitutia? Cand se va organiza referendumul pentru aprobarea Constitutiei? Sunt doar cateva intrebari care au patruns in spatiul public si care genereaza dezbateri aprinse.
Sediul materiei este Titlul VI, art. 141-143 din Constitutia Republicii Moldova si art. 76-86 din Regulamentul Parlamentului Republicii Moldova. Potrivit art. 72 din Constitutie, Parlamentul, in calitate de unica autoritate legiuitoare a tarii, adopta legi constitutionale, care sunt legi de revizuire a Constitutiei. Revizuirea Constitutiei poate fi initiata de cel putin o treime din deputati, Guvern sau un numar de cel putin 200 000 de cetateni ai Republicii Moldova cu drept de vot, provenind din cel putin jumatate din unitatile administrativ-teritoriale de nivelul doi, iar in fiecare din ele trebuie sa fie inregistrate cel putin 20000 de semnaturi in sprijinul acestei initiative [art. 141 alin.(1)]. O atenta lectura a textului constitutional va scoate in evidenta o anumita inconsecventa a legiuitorului constituant, prin utilizarea termenilor de “revizuire” si “modificare”. In contextul in care, din interpretarea literei si spiritului Constitutiei, nu se face nicio distinctie intre acesti doi termeni sub aspectul procedurii sau efectelor produse, concluzia ar fi ca legiuitorul constituant nu se refera la doua proceduri diferite, ci la una singura, pe care o numeste revizuire sau modificare a Constitutiei.
Cum poate fi revizuita/modificata Constitutia
a) Proiectul de lege sau propunerea legislativa de modificare a Constitutiei se depune la Curtea Constitutionala pentru ca aceasta sa se pronunte asupra initiativei in cauza [art. 135 alin.(1) lit.c)]. In cadrul acestei etape, Curtea nu are dreptul sa blocheze initiativa de revizuire, ci doar verifica indeplinirea conditiilor constitutionale pentru initierea revizuirii. Decizia Curtii Constitutionale, care are valoarea juridica a unui aviz, se adopta cu votul a cel putin 4 judecatori din 6.
b) Proiectul de lege sau propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei se prezinta Parlamentului impreuna cu avizul Curtii Constitutionale [art. 141 alin.(2)]. Ulterior prezentarii proiectului de lege sau propunerii legislative, Parlamentul va incepe dezbaterea doar dupa expirarea termenului de 6 luni din momentul prezentarii proiectului sau propunerii in cauza.
Avand in vedere faptul ca Parlamentul Republicii Moldova trebuie dizolvat in iunie 2010 in temeiul art. 78 alin.(5) din Constitutie, si pana la aceasta data nu a fost prezentata propunerea de modificare/revizuire a Constitutiei, se poate afirma ca exista toate premisele de ordin juridic pentru ca dezbaterea asupra reformei constitutionale sa inceapa abia in toamna anului 2010, in sedintele Parlamentului rezultat in urma alegerilor anticipate.
Dezbaterea se va desfasura in cel putin doua lecturi. In urma dezbaterilor, Parlamentul adopta legea constitutionala cu votul a doua treimi din numarul deputatilor alesi, in termen de un an de la data prezentarii initiativei pentru revizuirea/modificarea Constitutiei. In cazul in care termenul de un an a expirat fara votul Parlamentului, propunerea se considera nula [art. 143 alin.(2)].
c) In urma votarii de catre Parlament, legea constitutionala se va promulga de catre Presedintele Republicii Moldova in temeiul art. 74 alin.(4) coroborat cu art. 93 alin.(1) si art. 94 alin.(1) din Constitutie. Decretul de promulgare se va trimite spre publicare in Monitorul Oficial al Republicii Moldova (art. 76).
d) In cazul in care dizpotiile legii constitutionale aduc atingere neutralitatii statului, precum si caracterului suveran, independent si unitar al statului, se va organiza un referendum pentru aprobarea noilor dispozitii de catre popor, in virtutea calitatii de titular al suveranitatii nationale, atribuita prin art. 2 din Constitutie. In celelalte cazuri, nu este necesara organizarea referendumului. Constitutia va fi considerata adoptata si va intra in vigoare abia dupa confirmarea rezultatului referendumului de catre Curtea Constitutionala [art. 135 alin.(1) lit.d)]. Si in acest caz, Curtea Constitutionala trebuie doar sa constate indeplinirea conditiilor constitutionale si legale pentru organizarea si desfasurarea referendumului.
Cand nu poate fi revizuita/modificata Constitutia
Constitutia nu poate fi revizuita in cazul in care rezultatul ar viza suprimarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor sau a garantiilor acestora, precum si pe durata starii de urgenta, de asediu sau de razboi [art. 142 alin.(2) si (3)]. Totodata, din interpretarea art. 63 alin.(3), deducem ca Parlamentul caruia i-a expirat mandatul si se afla in perioada de prorogare legala a mandatului pana la intrunirea noii componente nu poate modifica Constitutia. Intre luna iunie si septembrie 2010, Parlamentul Republicii Moldova, in calitate de Parlament “dizolvat”, se va afla sub incidenta art. 63 alin.(3) din Constitutie, fiind privat de dreptul de a se pronunta asupra unei astfel de initiative.
Concluzie: Constitutia Republicii Moldova va putea fi modificata/revizuita doar de noul Parlament rezultat in urma alegerilor anticipate.
Tema reformei constitutionale s-a sedimentat in discursul de la Chisinau. Va fi sau nu revizuita Constitutia? Cand se va organiza referendumul pentru aprobarea Constitutiei? Sunt doar cateva intrebari care au patruns in spatiul public si care genereaza dezbateri aprinse.
Sediul materiei este Titlul VI, art. 141-143 din Constitutia Republicii Moldova si art. 76-86 din Regulamentul Parlamentului Republicii Moldova. Potrivit art. 72 din Constitutie, Parlamentul, in calitate de unica autoritate legiuitoare a tarii, adopta legi constitutionale, care sunt legi de revizuire a Constitutiei. Revizuirea Constitutiei poate fi initiata de cel putin o treime din deputati, Guvern sau un numar de cel putin 200 000 de cetateni ai Republicii Moldova cu drept de vot, provenind din cel putin jumatate din unitatile administrativ-teritoriale de nivelul doi, iar in fiecare din ele trebuie sa fie inregistrate cel putin 20000 de semnaturi in sprijinul acestei initiative [art. 141 alin.(1)]. O atenta lectura a textului constitutional va scoate in evidenta o anumita inconsecventa a legiuitorului constituant, prin utilizarea termenilor de “revizuire” si “modificare”. In contextul in care, din interpretarea literei si spiritului Constitutiei, nu se face nicio distinctie intre acesti doi termeni sub aspectul procedurii sau efectelor produse, concluzia ar fi ca legiuitorul constituant nu se refera la doua proceduri diferite, ci la una singura, pe care o numeste revizuire sau modificare a Constitutiei.
Cum poate fi revizuita/modificata Constitutia
a) Proiectul de lege sau propunerea legislativa de modificare a Constitutiei se depune la Curtea Constitutionala pentru ca aceasta sa se pronunte asupra initiativei in cauza [art. 135 alin.(1) lit.c)]. In cadrul acestei etape, Curtea nu are dreptul sa blocheze initiativa de revizuire, ci doar verifica indeplinirea conditiilor constitutionale pentru initierea revizuirii. Decizia Curtii Constitutionale, care are valoarea juridica a unui aviz, se adopta cu votul a cel putin 4 judecatori din 6.
b) Proiectul de lege sau propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei se prezinta Parlamentului impreuna cu avizul Curtii Constitutionale [art. 141 alin.(2)]. Ulterior prezentarii proiectului de lege sau propunerii legislative, Parlamentul va incepe dezbaterea doar dupa expirarea termenului de 6 luni din momentul prezentarii proiectului sau propunerii in cauza.
Avand in vedere faptul ca Parlamentul Republicii Moldova trebuie dizolvat in iunie 2010 in temeiul art. 78 alin.(5) din Constitutie, si pana la aceasta data nu a fost prezentata propunerea de modificare/revizuire a Constitutiei, se poate afirma ca exista toate premisele de ordin juridic pentru ca dezbaterea asupra reformei constitutionale sa inceapa abia in toamna anului 2010, in sedintele Parlamentului rezultat in urma alegerilor anticipate.
Dezbaterea se va desfasura in cel putin doua lecturi. In urma dezbaterilor, Parlamentul adopta legea constitutionala cu votul a doua treimi din numarul deputatilor alesi, in termen de un an de la data prezentarii initiativei pentru revizuirea/modificarea Constitutiei. In cazul in care termenul de un an a expirat fara votul Parlamentului, propunerea se considera nula [art. 143 alin.(2)].
c) In urma votarii de catre Parlament, legea constitutionala se va promulga de catre Presedintele Republicii Moldova in temeiul art. 74 alin.(4) coroborat cu art. 93 alin.(1) si art. 94 alin.(1) din Constitutie. Decretul de promulgare se va trimite spre publicare in Monitorul Oficial al Republicii Moldova (art. 76).
d) In cazul in care dizpotiile legii constitutionale aduc atingere neutralitatii statului, precum si caracterului suveran, independent si unitar al statului, se va organiza un referendum pentru aprobarea noilor dispozitii de catre popor, in virtutea calitatii de titular al suveranitatii nationale, atribuita prin art. 2 din Constitutie. In celelalte cazuri, nu este necesara organizarea referendumului. Constitutia va fi considerata adoptata si va intra in vigoare abia dupa confirmarea rezultatului referendumului de catre Curtea Constitutionala [art. 135 alin.(1) lit.d)]. Si in acest caz, Curtea Constitutionala trebuie doar sa constate indeplinirea conditiilor constitutionale si legale pentru organizarea si desfasurarea referendumului.
Cand nu poate fi revizuita/modificata Constitutia
Constitutia nu poate fi revizuita in cazul in care rezultatul ar viza suprimarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor sau a garantiilor acestora, precum si pe durata starii de urgenta, de asediu sau de razboi [art. 142 alin.(2) si (3)]. Totodata, din interpretarea art. 63 alin.(3), deducem ca Parlamentul caruia i-a expirat mandatul si se afla in perioada de prorogare legala a mandatului pana la intrunirea noii componente nu poate modifica Constitutia. Intre luna iunie si septembrie 2010, Parlamentul Republicii Moldova, in calitate de Parlament “dizolvat”, se va afla sub incidenta art. 63 alin.(3) din Constitutie, fiind privat de dreptul de a se pronunta asupra unei astfel de initiative.
Concluzie: Constitutia Republicii Moldova va putea fi modificata/revizuita doar de noul Parlament rezultat in urma alegerilor anticipate.
vineri, 8 ianuarie 2010
Dizolvarea Parlamentului
"Mi-e prieten Platon, dar mai prieten mi-e adevarul - Amicus Plato sed magis amica veritas" (Ammonius Saccas "Viata lui Aristotel")
Cele doua tentative esuate de alegere a Presedintelui Republicii Moldova vor conduce la dizolvarea Parlamentului si organizarea alegerilor parlamentare anticipate in 2010. Acest lucru este statuat in Constitutie, legea suprema in stat. Cu toate acestea, unele cercuri politice si jurnalistice sustin ca dizolvarea Parlamentului ar putea fi evitata. In plus, se vehiculeaza ideea ca o posibila reforma constitutionala, al carei ax central ar fi modificarea procedurii de alegere a Presedintelui, ar putea constitui mecanismul de blocare a dizolvarii Parlamentului si organizarii de alegeri parlamentare anticipate. Aceste afirmatii nu isi au fundament din punct de vedere juridic. Componentele Aliantei pentru Integrare Europeana trebuie sa evite greselile pe care le-au facut comunistii, mai ales sub aspectul interpretarii si aplicarii Constitutiei. Principiile de drept se impun a fi respectate indiferent de culoarea politica a guvernarii. In caz contrar, riscam sa distrugem definitiv arhitectura constitutionala destul de fragila a tarii.
Constitutia Republicii Moldova reglementeaza trei situatii care genereaza circumstantele pentru dizolvarea Parlamentului. In doua cazuri, Parlamentul poate fi dizolvat ; in al treilea caz Parlamentul trebuie dizolvat.
Cand poate fi dizolvat Parlamentul
Presedintele Republicii Moldova poate sa dizolve Parlamentul in cazul imposibilitatii formarii Guvernului sau a blocarii procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni [art. 85 alin.(1)]. Astfel, potrivit Constitutiei, Presedintele are posibilitatea de a emite decretul de dizolvare a Parlamentului in urmatoarele doua situatii :
a) in cazul in care Parlamentul nu a acceptat votul de incredere pentru formarea Guvernului in termen de 45 de zile de la prima solicitare si numai dupa respingerea a cel putin doua solicitari de investitura [art. 85 alin.(2)],
b) in cazul blocarii procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni [art. 85 alin.(1)].
a) in cazul in care Parlamentul nu a acceptat votul de incredere pentru formarea Guvernului in termen de 45 de zile de la prima solicitare si numai dupa respingerea a cel putin doua solicitari de investitura [art. 85 alin.(2)],
b) in cazul blocarii procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni [art. 85 alin.(1)].
Observam ca in cazul celor doua situatii, decizia finala apartine sefului statului, acesta nefiind obligat sa emita decretul de dizolvare. Prin aceasta norma juridica cu caracter permisiv nu se impune, ci doar se permite ca Presedintele sa aiba o anumita conduita, care depinde de propria sa vointa.
Cand trebuie dizolvat Parlamentul
Daca si dupa alegerile repetate (de catre Parlament n.a.) Presedintele Republicii Moldova nu va fi ales, Presedintele in exercitiu dizolva Parlamentul si stabileste data alegerilor in noul Parlament [art. 78 alin.(5)]. Aceasta situatie care genereaza circumstantele de dizolvare a Parlamentului este diferita fata de primele doua. In acest caz, Presedintele nu decide, ci se supune textului Constitutiei, in sensul de a dizolva Parlamentul, fiindu-i retrasa posibilitatea de a se pronunta asupra acestui aspect. Ne aflam in fata unei norme imperative cu caracter onerativ (trebuie savarsita o actiune), spre deosebire de norma permisiva in care isi au sediul primele doua situatii. Astfel, in cadrul acestui perimetru, Presedintele are obligatia de a intreprinde doua actiuni : dizolvarea Parlamentului si stabilirea datei alegerilor in noul Parlament. Coroborand acest articol cu art. 61 alin.(3) din Constitutie, deducem ca alegerile deputatilor in Parlament se desfasoara in cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului precedent.
Cand NU poate fi dizolvat Parlamentul
Parlamentul nu poate fi dizolvat in urmatoarele situatii :
a) De doua ori in cursul unui an [art. 85 alin.(3)];
b) In ultimele 6 luni ale mandatului Presedintelui Republicii Moldova, cu exceptia cazului prevazut la art. 78 alin.(5) [art. 85 alin.(4)];
c) In timpul starii de urgenta, de asediu sau de razboi [art. 85 alin.(4)].
In concluzie, Presedintele poate invoca doar situatiile de mai sus pentru a fi exonerat de obligatia dizolvarii Parlamentului si stabilirii datei alegerilor. De altfel, observam ca, inclusiv in cadrul articolului care reglementeaza cazurile de imposibilitate de dizolvare a Parlamentului, este inserata si exceptia ce vizeaza situatia alegerilor repetate care se finalizeaza cu nevotarea Presedintelui de catre Parlament. Din interpretarea art. 85. alin.(4), Parlamentul nu poate fi dizolvat in ultimele 6 luni ale mandatului Presedintelui Republicii Moldova, cu exceptia cazului in care Presedintele nu este ales de catre parlament nici in urma alegerilor repetate. Aplicand regula de drept potrivita careia exceptio est strictae interpretationis (exceptia este de stricta interpretare), deducem ca aceasta exceptie nu face decat sa reprezinte un argument in plus pentru demararea procedurilor de dizolvare a Parlamentului.
Poate reforma constitutionala sa blocheze dizolvarea Parlamentului si organizarea de alegeri parlamentare anticipate ?
Raspunsul este negativ. Acest Parlament este deja "dizolvabil", fiind consumate cele doua tentative de alegere a Presedintelui de catre Parlament. Dupa cum am mentionat, aflandu-ne sub incidenta unei norme imperative cu caracter onerativ, Presedintele este obligat sa sesizeze Curtea Constitutionala pentru ca aceasta sa constate circumstantele care justifica dizolvarea Parlamentului [art. 135 alin.(1) lit.f)]. Ulterior, potrivit art. 94 alin.(1) din Constitutie coroborat cu art. 78 alin.(5), Presedintele va trebui sa emita in cursul lunii iunie 2010 decretul de dizolvare a Parlamentului si de stabilire a datei alegerilor pentru noul Parlament. Dispozitiile noii Constitutii, in care ar fi modificata procedura de alegere a Presedintelui de catre Parlament, pot fi puse in aplicare doar de noul Parlament, rezultat in urma alegerilor anticipate. Actualul Parlament nu poate reincepe procedura de alegere a sefului statului sub imperiul unei noi Constitutii, deoarece el si-a epuizat mecanismele de alegere a sefului statului generate de actuala Constitutie si a devenit un Parlament "dizolvabil". Acest parlament poate exercita, pana la data emiterii decretului de dizolvare, toate atributiile prevazute de Constitutie, cu exceptia celei prevazute la art. 78 din Constitutie.
duminică, 30 august 2009
Solutii constitutionale pentru o criza politica
Solutii constitutionale pentru o criza politica
Ultimele evenimente politice din Republica Moldova genereaza discutii interminabile legate de interpretarea Constitutiei. Prin intrebarile legate de legalitatea si temeinicia detinerii in continuare a functiei de presedinte al Republicii Moldova de catre Vladimir Voronin si posibilitatea constatarii vacantei functiei si asigurarii interimatului de catre Mihai Ghimpu, Presedintele Parlamentului, se constata o redimensionare constitutionala a vietii politice din Republica Moldova.
Sediul materiei in cazul vacantei functiei de Presedinte al Republicii Moldova il reprezinta art. 90 alin. 1 din Constitutie potrivit caruia "Vacanta functiei de Presedinte al Republicii Moldova intervine in caz de expirare a mandatului, de demisie, de demitere, de imposibilitate definitiva de exercitare a mandatului sau de deces". Mandatul Presedintelui Republicii Moldova dureaza 4 ani si se exercita de la data depunerii juramantului, aspect reflectat in art. 80 din legea fundamentala. Totodata, acelasi art. 80,in alin. 4 statueaza ca nicio persoana nu poate indeplini functia de Presedinte al Republicii Moldova decat cel mult pentru doua mandate consecutive. Pana aici norma constitutionala pare lipsita de ambiguitati si nu lasa loc de interpretari. Insa, blocajul juridic, care produce efecte directe asupra zonei politice, pare a-si avea sediul in dispozitiile art. 80 alin. 3, potrivit caruia "Presedintele Republicii Moldova isi exercita mandatul pana la depunerea juramantului de catre presedintele nou-ales." Anume acest text, pozitionat strategic in arhitectura legii fundamentale este cel care genereaza dilema legata de solutionarea actualului conflict constitutional si, pe cale de consecinta, si politic.
Poate fi declarata vacanta functiei invocand expirarea mandatului Presedintelui Republicii Moldova (cu atat mai mult a celor doua mandate consecutive) si asigurarea interimatului de catre Presedintele Parlamentului, sau Presedinte al Republicii Moldova ramane Vladimir Voronin?
Ultimele evenimente politice din Republica Moldova genereaza discutii interminabile legate de interpretarea Constitutiei. Prin intrebarile legate de legalitatea si temeinicia detinerii in continuare a functiei de presedinte al Republicii Moldova de catre Vladimir Voronin si posibilitatea constatarii vacantei functiei si asigurarii interimatului de catre Mihai Ghimpu, Presedintele Parlamentului, se constata o redimensionare constitutionala a vietii politice din Republica Moldova.
Sediul materiei in cazul vacantei functiei de Presedinte al Republicii Moldova il reprezinta art. 90 alin. 1 din Constitutie potrivit caruia "Vacanta functiei de Presedinte al Republicii Moldova intervine in caz de expirare a mandatului, de demisie, de demitere, de imposibilitate definitiva de exercitare a mandatului sau de deces". Mandatul Presedintelui Republicii Moldova dureaza 4 ani si se exercita de la data depunerii juramantului, aspect reflectat in art. 80 din legea fundamentala. Totodata, acelasi art. 80,in alin. 4 statueaza ca nicio persoana nu poate indeplini functia de Presedinte al Republicii Moldova decat cel mult pentru doua mandate consecutive. Pana aici norma constitutionala pare lipsita de ambiguitati si nu lasa loc de interpretari. Insa, blocajul juridic, care produce efecte directe asupra zonei politice, pare a-si avea sediul in dispozitiile art. 80 alin. 3, potrivit caruia "Presedintele Republicii Moldova isi exercita mandatul pana la depunerea juramantului de catre presedintele nou-ales." Anume acest text, pozitionat strategic in arhitectura legii fundamentale este cel care genereaza dilema legata de solutionarea actualului conflict constitutional si, pe cale de consecinta, si politic.
Poate fi declarata vacanta functiei invocand expirarea mandatului Presedintelui Republicii Moldova (cu atat mai mult a celor doua mandate consecutive) si asigurarea interimatului de catre Presedintele Parlamentului, sau Presedinte al Republicii Moldova ramane Vladimir Voronin?
In Hotararea Curtii Constitutionale nr. 43 din 14.12.2000 privind interpretarea dispozitiilor art 80 alin. (1) si (2), art. 90 si art 91 din Constitutie, Curtea Constitutionala a statuat urmatoarele:
1. In cazul aparitiei vacantei functiei de Presedinte al Republicii Moldova in conditiile art. 90 alin. (1) din Constitutie in legatura cu expirarea duratei mandatului prevazute la art. 80 alin. (1) din Constitutie, Presedintele Republicii Moldova isi exercita mandatul, potrivit art. 80 alin. (2) din Constitutie, pana la depunerea juramantului de catre Presedintele nou-ales.
2. Interimatul functiei de Presedinte al Republicii Moldova, survenit in caz de vacana a functiei cauzata de demisie, de demitere a Presedintelui, de imposibilitate temporara sau definitiva de a-si exercita atributiile sau de deces, se asigura in conformitate cu art. 91 din Constitutie.
Prin decizia Curtii Constitutionale, lucrurile par transate si solutia ar trebui sa incline spre o prorogare legala a mandatului lui Vladimir Voronin pana la depunerea juramantului de catre Presedintele nou-ales. Insa, nu trebuie omise din peisaj anumite circumstante care au intervenit si care reprezinta acea noutate (aliquid novi) fata de situatia din 2000. Luate in ordine cronologica acestea sunt urmatoarele:
- In urma alegerilor din 5 aprilie 2009, Presedintele Republicii Moldova a detinut si functia de deputat. Mai mult decat atat, acesta a fost ales in functia de Presedinte al Parlamentului, cumuland, contrar dipozitiilor constitutionale, cele doua functii in stat si, in acest sens, fiind in incompatibilitate evidenta.
- Diferenta de fond fata de situatia din 2000 este reprezentata si de faptul ca Voronin se afla la finalul celui de-al doilea mandat in functia de Presedinte al Republcii Moldova. In atare caz, insasi Constitutia reglementeaza interdictia de indeplinire a functiei de Presedinte al Republicii Moldova decat cel mult pentru doua mandate consecutive. Or, aceasta norma constitutionala, fiind una imperativa, nu lasa loc de alte interpretari si ambiguitati.
Avand in vedere elementele de noutate survenite in comparatie cu situatia din 2000, raspunsul la intrebarea enuntata mai sus trebuie identificat in litera si spiritul Constitutiei. Cazuri similare de prorogare legala a duratei mandatului unor autoritati intalnim atat in articolele care reglementeaza Parlamentul, cat si in cele ce au ca obiect Guvernul. Astfel, potrivit art. 63 alin. 3 "mandatul Parlamentului se prelungeste pana la intrunirea legala a noii componente". Aceeasi situatie o intalnim si in cazul Guvernului, care isi exercita mandatul pana la data validarii alegerilor pentru un nou Parlament (art. 103 alin. 1). Concluzia care se impune intr-o atare situatie este ca legiuitorul constituant, pornind de la principiul de drept ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet (unde se aplica acelasi rationament, se aplica aceeasi solutie), a dorit sa reglementeze aceeasi solutie pentru cele mai importante institutii in stat: prelungirea de drept a mandatului. Este explicabila ratiunea legiuitorului constituant care a anticipat necesitatea asigurarii bazei constitutionale pentru functionarea autoritatilor statului pana la formarea unor noi autoritati, in acest fel optand pentru continuitate in dauna unui vid de putere si a unei brese in administrarea treburilor publice. Totusi, daca in cazul Parlamentului si Guvernului lucrurile par clare si nu exista loc de alte interpretari, solutia fiind prelungirea de drept a mandatului acestora fara alte exceptii, in cazul Presedintelui exista doua astfel de exceptii de la regula:
(1) vacanta functiei in cazul expirarii mandatului (cu atat mai mult in actualul context, cand au expirat cele doua mandate ale lui Vladimir Voronin) si, pe cale de consecinta, asigurarea interimatului functiei;
si
(2) imposibilitatea unei persoane de a indeplini functia de Presedinte al Republicii Moldova decat cel mult pentru doua mandate consecutive.
Potrivit Constitutiei, interimatul functiei se asigura, in ordine, de Presedintele Parlamentului sau de Primul-ministru, daca functia de Presedinte a Republicii Moldova devine vacanta sau daca Presedintele este demis, ori daca se afla in imposibilitate temporara de a-si exercita atributiile (art. 91). Luata in ordine inversa, dupa cum am mentionat, la randul ei, vacanta functiei intervine in cazul expirarii mandatului. In cazul dat, pornind de la regula exceptio est strictissimae interpretationis (exceptia este de stricta interpretare), tragem concluzia ca prelungirea mandatului pana la depunerea juramantului presedintelui nou-ales poate fi privita doar ca o etapa intermediara, si in niciun caz ca etapa finala, deoarece etapa finala o reprezinta declararea vacantei functiei si, respectiv, asigurarea interimatului functiei de catre Presedintele Parlamentului, sau, dupa caz, Primul-ministru. In plus, cealalta exceptie de la regula prelungirii de drept a mandatului vizeaza interdictia de indeplinire a functiei de presedinte decat cel mult pentru doua mandate consecutive. Si in acest caz, exceptio est strictissimae interpretationis. Mai mult decat atat, poate ca anume aceasta exceptie ar trebui sa aiba intaietate in fata celei vizand vacanta functiei in cazul expirarii mandatului, deoarece aceasta exceptie este elementul de noutate (aliquid novi) fundamental intervenit in comparatie cu situatia din anul 2000, de la care ar trebui sa porneasca identificarea unei solutii, data fiind ratiunea care a stat la baza inserarii acestei norme in textul Constitutiei.
Avand in vedere elementele de noutate survenite in comparatie cu situatia din 2000, raspunsul la intrebarea enuntata mai sus trebuie identificat in litera si spiritul Constitutiei. Cazuri similare de prorogare legala a duratei mandatului unor autoritati intalnim atat in articolele care reglementeaza Parlamentul, cat si in cele ce au ca obiect Guvernul. Astfel, potrivit art. 63 alin. 3 "mandatul Parlamentului se prelungeste pana la intrunirea legala a noii componente". Aceeasi situatie o intalnim si in cazul Guvernului, care isi exercita mandatul pana la data validarii alegerilor pentru un nou Parlament (art. 103 alin. 1). Concluzia care se impune intr-o atare situatie este ca legiuitorul constituant, pornind de la principiul de drept ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet (unde se aplica acelasi rationament, se aplica aceeasi solutie), a dorit sa reglementeze aceeasi solutie pentru cele mai importante institutii in stat: prelungirea de drept a mandatului. Este explicabila ratiunea legiuitorului constituant care a anticipat necesitatea asigurarii bazei constitutionale pentru functionarea autoritatilor statului pana la formarea unor noi autoritati, in acest fel optand pentru continuitate in dauna unui vid de putere si a unei brese in administrarea treburilor publice. Totusi, daca in cazul Parlamentului si Guvernului lucrurile par clare si nu exista loc de alte interpretari, solutia fiind prelungirea de drept a mandatului acestora fara alte exceptii, in cazul Presedintelui exista doua astfel de exceptii de la regula:
(1) vacanta functiei in cazul expirarii mandatului (cu atat mai mult in actualul context, cand au expirat cele doua mandate ale lui Vladimir Voronin) si, pe cale de consecinta, asigurarea interimatului functiei;
si
(2) imposibilitatea unei persoane de a indeplini functia de Presedinte al Republicii Moldova decat cel mult pentru doua mandate consecutive.
Potrivit Constitutiei, interimatul functiei se asigura, in ordine, de Presedintele Parlamentului sau de Primul-ministru, daca functia de Presedinte a Republicii Moldova devine vacanta sau daca Presedintele este demis, ori daca se afla in imposibilitate temporara de a-si exercita atributiile (art. 91). Luata in ordine inversa, dupa cum am mentionat, la randul ei, vacanta functiei intervine in cazul expirarii mandatului. In cazul dat, pornind de la regula exceptio est strictissimae interpretationis (exceptia este de stricta interpretare), tragem concluzia ca prelungirea mandatului pana la depunerea juramantului presedintelui nou-ales poate fi privita doar ca o etapa intermediara, si in niciun caz ca etapa finala, deoarece etapa finala o reprezinta declararea vacantei functiei si, respectiv, asigurarea interimatului functiei de catre Presedintele Parlamentului, sau, dupa caz, Primul-ministru. In plus, cealalta exceptie de la regula prelungirii de drept a mandatului vizeaza interdictia de indeplinire a functiei de presedinte decat cel mult pentru doua mandate consecutive. Si in acest caz, exceptio est strictissimae interpretationis. Mai mult decat atat, poate ca anume aceasta exceptie ar trebui sa aiba intaietate in fata celei vizand vacanta functiei in cazul expirarii mandatului, deoarece aceasta exceptie este elementul de noutate (aliquid novi) fundamental intervenit in comparatie cu situatia din anul 2000, de la care ar trebui sa porneasca identificarea unei solutii, data fiind ratiunea care a stat la baza inserarii acestei norme in textul Constitutiei.
Un alt argument tine de eliminarea fictiva a situatiei de intervenire a vacantei in cazul expirarii mandatului. Daca legiuitorul constituant ar fi optat pentru vacanta functiei doar in cazul demisiei, demiterii, si imposibilitatii definitive de exercitare a mandatului sau de deces, fara a admite si expirarea mandatului, am fi asistat, ca si in cazul Parlamentului si Guvernului, la o prelungire de drept a mandatului, fara nicio exceptie. Si in acest caz, scopul urmarit de catre legiuitorul constituant ar fi fost acelasi ca in cazul Parlamentului si Guvernului: asigurarea continuitatii autoritatilor statului si evitarea vidului de putere.Totusi, din moment ce articolul 90 alin. 1 prevede si situatia vacantei functiei pe motiv de expirare a mandatului, nu putem sa o omitem in cazul interpretarii si aplicarii legii fundamentale, deoarece actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat (legea trebuie interpretata in sensul producerii efectelor ei si nu in sensul neaplicarii ei). In plus, un aspect care nu trebuie neglijat tine de suprapunerea mandatelor unui Parlament cu cel al Guvernului si, respectiv, al Presedintelui, ajungand pana la continuarea subzistentei simultane a acestora. In arhitectura constitutionala, un rol esential revine Parlamentului, autoritatea care, prin manifestarea de vointa alege atat Guvernul, cat si Presedintele Republicii Moldova. De aceea, atunci cand vorbim de mandatul unui Presedinte, acesta nu poate fi izolat de mandatul Parlamentului, autoritate datorita caruia acesta “exista”. Poate ca aceasta ar fi o alta componenta a ratiunii legiuitorului constituant vizavi de aspectul vacantei functiei in cazul expirarii mandatului si asigurarii interimatului de catre Presedintele Parlamentului, care este mai aproape de vointa Parlamentului decat un presedinte ales de un alt parlament. Este necesara punctarea acestui aspect care rezulta din spiritul Constitutiei potrivit careia Moldova este republica parlamentara: un “vechi” presedinte care isi suprapune/prelungeste mandatul cu mandatul unui parlament nou-ales nu se integreaza in acest peisaj politic, deoarece el reprezinta manifestarea de vointa a unui parlament care si-a incetat existenta. Noul context politic impune coerenta si articulare intre autoritatile statului, fapt ce duce la necesitatea asigurarii interimatului de catre Presedintele Parlamentului nou-ales, reprezentand manifestarea de vointa a acestuia, in dauna “vechiului” presedinte de tara, privit ca o “reminiscenta” a fostului parlament.
Revenind la starea de incompatibilitate, vedem ca potrivit art. 70 din Constitutie “calitatea de deputat este incompatibila cu exercitarea oricarei alte functii retribuite, cu exceptia activitatii didactice si stiintifice”. In parlamentul ales in data de 5 aprilie, Vladimir Voronin a detinut atat functia de Presedinte al Republicii Moldova, cat si cea de deputat. Mai mult decat atat, alegerea lui Vladimir Voronin in functia de Presedinte al Parlamentului si actiunile lui ulterioare in acest sens pot echivala cu un act de renuntare tacita la calitatea de Presedinte al Republicii Moldova si detinerea, de facto, a calitatii de presedinte interimar, prin prisma functiei de Presedinte al Parlamentului.
Avand in vedere noile realitati, cat si litera, dar mai ales spiritul Constitutiei, o solutie in vederea constatarii interimatului functiei de Presedinte al Republicii Moldova de catre instanta de jurisdictie constitutionala pare a se mula cel mai bine pe noul context constitutional si politic de la Chisinau.
marți, 17 martie 2009
Declaratie politica a deputatului Tudor Pantiru cu privire la alegerile parlamentare din Republica Moldova
Astazi, 17.03.2009, deputatul Tudor Pantiru, ales in circumscripţia electorală 43 DIASPORA, colegiul uninominal nr. 2, din care face parte si Republica Moldova, a facut o declaratie politica in plenul Parlamentului Romaniei cu privire la alegerile parlamentare ce vor avea loc in Republica Moldova la 5 aprilie 2009. Deputatul Tudor Pantiru nu exclude posibilitatea ca, in cazul in care ar avea loc o fraudare a alegerilor, "Romania ar trebui sa aiba in vedere, inclusiv, sesizarea Curtii Europene a Drepturilor Omului".
Textul integral al declaratiei este reprodus mai jos:
"Declaraţie politică a deputatului Tudor Panţîru cu privire la alegerile parlamentare din Republica Moldova
Textul integral al declaratiei este reprodus mai jos:
"Declaraţie politică a deputatului Tudor Panţîru cu privire la alegerile parlamentare din Republica Moldova
Stimaţi colegi parlamentari,
În calitate de deputat ales în circumscripţia electorală 43 DIASPORA, colegiul uninominal nr. 2, vin în faţa Dumneavoastră pentru a semnala urmatoarele aspecte care ţin de procesul electoral din Republica Moldova, proces aflat în plină desfăşurare.
Alegerile parlamentare ce vor avea loc la 5 aprilie 2009 în Republica Moldova reprezintă o etapă esenţială în conturarea arhitecturii politice şi democratice la frontiera estică a României şi Uniunii Europene. Importanţa desfăşurarii unor alegeri libere şi corecte a fost reiterată de către oficialităţile europene şi organismele internaţionale care monitorizează modul de desfăşurare a campaniei electorale din Republica Moldova. În acest sens, Consiliul Afaceri Generale şi Relaţii Externe al Uniunii Europene (CAGRE) a specificat că acordă o importanţă specială organizării într-o manieră democratică a alegerilor parlamentare din primăvara anului 2009. În pofida acestor asteptări, constatăm cu profund regret că puterea de la Chişinau evită să se conformeze unor elementare reguli ale democraţiei şi de respectare a drepturilor omului, asumate prin pactele şi tratatele internaţionale la care Moldova este parte, inclusiv Convenţia Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertaţilor Fundamentale.
Suprimarea presei independente, îngrădirea dreptului la libera exprimare, utilizarea la scară largă a resurselor administrative de către Partidul Comuniştilor în promovarea propriei campanii electorale, implicarea organelor de poliţie pentru intimidarea opoziţiei democratice, controlul mijloacelor de informare în masă de către partidul de guvernământ, limitarea exercitării dreptului la vot de către cetăţenii moldoveni aflaţi peste hotare sau prezentarea unor probe concludente privind posibilitatea fraudării masive a rezultatului votului final, sunt doar câteva date care, în opinia observatorilor interni şi internaţionali, conturează o posibilă distorsionare a rezultatului votului din 5 aprilie 2009, lipsind de orice conţinut noţiunea de alegeri libere şi corecte.
România, în calitatea sa de Înaltă Parte Contractantă a Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertaţilor Fundamentale care, prin Articolul 3 al Protocolului 1, obligă părţile contractante să asigure organizarea unor “alegeri libere cu vot secret, în condiţiile care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ”, precum şi în calitatea sa de stat membru al Uniunii Europene, organizaţie fidelă valorilor societăţii democratice bazate inclusiv pe dreptul la alegeri libere şi corecte, nu poate să rămână indiferentă la atingerile aduse drepturilor fundamentale ale omului in campania electorală din Republica Moldova, şi ea parte contractantă a Convenţiei Europene. În acest context, precizez că România, în afară de instrumentele politice, ar putea face uz şi de instrumente juridice. Astfel, România are posibilitatea să intervină în baza Articolului 33 din Convenţia Europeană, care prevede că “Orice înaltă parte contractantă poate sesiza Curtea asupra oricărei pretinse încălcări a prevederilor convenţiei şi ale protocoalelor sale de către o altă înaltă parte contractantă”.
Vă reamintesc că importanţa acestor alegeri este amplificată şi de perspectiva negocierii şi semnării unui nou acord între Republica Moldova şi Uniunea Europeană, organizaţie din care face parte şi România, care, de altfel, este un fervent şi sincer susţinator al Republicii Moldova în vederea aderării acesteia la Uniunea Europeană. Acest acord ar urma să concretizeze sub aspect politic şi juridic tendinţa de apropiere a românilor dintre Prut şi Nistru de valorile occidentale. În acest context, reamintesc importanţa spaţiului românesc răsăritean, nu doar pentru România, privită ca stat care trebuie să îşi apere interesul naţional, ci şi pentru întreaga Uniune Europeană, în imediata vecinătate a căreia se află Republica Moldova, inclusă în aşa-zisul Parteriat Estic al UE.
În aceste conditii, cer autorităţilor române abilitate să monitorizeze direct, dar şi prin intermediul monitorilor internaţionali, corectitudinea procesului electoral din Republica Moldova şi să reacţioneze prompt şi adecvat la orice încălcări ale legislaţiei electorale. În cazul în care încălcarea procesului electoral ar putea degenera în fraudarea alegerilor parlamentare de către autorităţile comuniste, România ar trebui să aibă în vedere, inclusiv, sesizarea Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Vă mulţumesc.
Tudor Panţîru, deputat"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)