Ce facem?

Si mai trece un an in care fila de plumb a umanitatii se intoarce greu pentru a lasa loc unei pagini curate. Ce va urma in anul care vine? Politica, economie, cultura, showbiz? Ramane de vazut. Sunt mistere cu iz de importanta minora pentru unii, insa consolidate in discutii cruciale si aprinse pentru altii.

E putin probabil ca umanitatea sa isi gaseasca linistea si in acest an, atata timp cat in vocabularul occidentelor exista cuvinte inghetate cum ar fi "gazul rusesc", iar Americile isi arata coltii la fiecare stranut nuclear iranian. Africile sunt dezbinate de saracie, iar europele se unesc intru prosperitate. Sudul pare a se incalzi continuu, iar nordul ingheata in fiecare miscare... Cat paradox si prapastie pe un fir de terra transpirata...

Lumea nu se schimba. De fapt, nu cred ca s-a schimbat vreodata. A ramas aceeasi: bolnava si sanatoasa, urata si hidoasa, socialista si liberala, bogata si mizera, desueta si intinerita, mediteraneana si arctica... Livezi de gheata, paduri de ceata si frig, pustiuri in care canta doar gandul, plaje secate de mister, sau cascade de comete ce se nasc si se sting in acelasi ciclu. Un peisaj la care asistam tacuti cam de cateva milioane de ani, fiecare ascunzand in sine un Robinson Crusoe frustrat si izolat.

Intrebati fiind: Ce Facem? Raspundem: Bine! Poate din lipsa de cuvinte. Poate din lipsa de sentimente. Sau din lipsa de imaginatie. De aceea, as dori ca atunci cand va intreb ce faceti, sa raspundeti altfel. Priviti-o ca pe o provocare, ca o lupta cu sine insusi. Pare o banalitate sau un lucru prea simplu. Gresit! Este poate cea mai complicata si complexa intrebare care a fost pusa vreodata. Fiindca de cateva milioane de ani nu prea stim ce sa raspundem.

Ce faceti, Stimabililor?...

Balada pentru mama

As dori sa scriu doar pentru Tine...

As dori sa incep prin a-ti reaminti ca urmele ce mai zvacnesc in sufletul meu sunt ca niste nori pe care calca un sfant in drumul lui spre infinit. Ciudat. Nu te-am mai vazut de atata timp. Nu te-am auzit si incet-incet incep sa ma tem ca as putea sa te uit... Oare as putea? Nu e o intrebare retorica. E o intrebare la care exista raspuns, insa acel raspuns e doar pentru mine. Il pastrez adanc si tainic. Il protejez ca pe un copil care abia a atins sufletul parintelui si l-a topit dintr-o zvacnet.

Mai trec munti de zile si totul parca abia incepe. Cum se face ca in fiecare zi in care ma trezesc e tot azi, vorba unui scriitor. insa e un azi mai crud si mai palid. Un azi vested pe care il regasesc in fiecare zi mai mutilat si mai singur. Un azi prin care curge acel rau de amintire. Oare amintirile au ecou? Se pot lovi de peretii sufletului, rasfranfandu-se ca niste valuri spre noi? Ne pot lua mintile, lasandu-ne dezgoliti? Primul lucru pe care il tradezi sunt amintirile. Fara ele mai avem putin si intram in epoca mancurtilor. Vom vana caprioare fara cap. Vom manca fructe cu gust de carne si Vom bea apa ce pare ocean.

Pasim, incet dar sigur, pe un drum care stim unde duce, insa refuzam sa recunoastem. Suntem convinsi ca le stim pe toate. Le stim cel mai bine. Le apasam taios. Le retezm din scurt si ridicam mandri capul. Nu suntem cei mai buni. Nu imi dau seama ce ne face sa credem asta. Pana la urma luptam cu noi insine. Mai e putin si nu existam.

Ziceam ca as vrea sa scriu doar pentru Tine... Ca intotdeauna ma arunc pe niste poteci necunoscute ca sa revin tot la Tine... Cel mai bun motiv sa nu te uit.

Tradarea de Tara

Spunea cineva ca in Republica Moldova se face mai mult geopolitica, decat politica. Cred ca in intregul spatiu ex-sovietic esti pus in situatia de a face geopolitica, fiind obligat sa iti raportezi discursul la mari puteri, zone de influenta, blocuri politico-militare si organizatii economice. Ucraina, Georgia, Azerbaidjan, sunt state in care se face GEO-politica, iar discursul politic intern este automat plasat intr-un context international. Occident sau Rusia. Cam aici incep marile rupturi sociale, miscari de masa sau revolutii colorate intr-o regiune care in trecut se numea Uniunea Sovietica.

Nu am dorit sa scriu un articol, ci doar sa imi expun niste idei, alimentate in mare parte de ultimele evenimente petrecute in tara. In titlul acestui articol sunt doua cuvinte grele, in jurul carora poti sa polemizezi destul de mult si cu oricine. Ce este adevarata Tradare? Cum definim adevarata Tara? Mai ales in cazul romanilor basarabeni, sau basarabenilor care se considera ROMANI.

Pentru noi, cei "aruncati" de soarta intre doua rauri, a vorbi despre identitate nationala este o adevarata tragedie si o provocare. Sunt foarte putini cei care isi permit sa spuna sus si tare cine sunt cu adevarat. Cauzele acestei retineri si autocenzuri sunt binecunoscute de noi toti. Chiar si daca traim in secolul XXI si libertatea de expresie este garantata, exista niste puncte gri pe glob, unde aceste cuvinte provoaca iritatii si mancarimi in randul celor care conduc destinele unor state.

Pana la urma de ce ar fi atat de grav sa iti asumi o identitate? De ce nu ar fi mai grav sa imi asum o identitate in care nu cred si care nu imi apartine, cum ar fi cea moldoveneasca? Limba moldoveneasca nu este recunoscuta de nici un for international. Oare cazul Transnistriei nu este similar? Transnistria nu exista ca stat, nefiind recunoscuta de nimeni. Prin urmare, daca as spune ca sunt moldovean sau ca vorbesc limba moldoveneasca, inseamna ca as spune ca NU EXIST si ca vorbesc o limba pe care nu o intelege nimeni, deoarece nu stie nimei de ea si...nu exista. Pe de alta parte, daca nu recunosc limba moldoveneasca, pot fi numit "dusman al statalitatii" sau tradator de patrie? Daca afirm raspicat ca sunt roman, poate sa ma condamne cineva? Daca afirm ca visul de veacuri al romanilor, si anume sa traiasca intr-o tara unita se va realiza, poate fi numita tradare? Oare germanii din fosta RDG pot fi numiti tradatori pentru dorinta lor de a fi ceea ce sunt cu adevarat? Oare poti sa tradezi istoria? Oare poti sa fii numit tradator pentru faptul ca ai condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov si consecintele pe care le-a avut acesta asupra romanilor?

Daca ma declar in favoarea acordarii cetateniei romane inseamna ca actionez impotriva statului Republica Moldova sau ca urmaresc subminarea acestuia? Cred ca discutiile in jurul acestui subiect au acoperit prea multe pagini din ziare, iar argumentele in favoarea acestui demers sunt arhicunoscute. Din cate stiu, chiar cei care se afla cum la guvernare au promovat in Parlament un proiect de lege care permite detinerea dublei cetatenii, pe care l-au si votat. Daca e sa urmam aceasta logica simpla, ar insemna ca insisi cei care guverneaza au urmarit subminarea propriului stat.

Dupa cum observ, prin astfel de "actiuni", ne tradam de prea multe ori tara, o subminam, luptam impotriva poporului, chiar si daca din punct de vedere juridic am putea spune ca "nu existam". Cu alte cuvinte, cei care nu exista, lupta impotriva a ceva ce nu exista... E ca in Kafka, daca nu chiar mai rau...

P.S. Saptamana trecuta am avut o intalnire cu un tanar diplomat acreditat la Chisinau pe care il respect foarte mult. In cadrul discutiilor pe care le-am purtat, am abordat o gama larga de probleme cum ar fi Transnistria, integrarea in Uniunea Europeana, Balcanii, Georgia, dar si cetatenia romana si limba romana. Parerea lui era ca acordarea cetateniei romane ar duce la subminarea Republicii Moldova ca stat. Intrebat fiind de ce doresc acordarea cetateniei romane, i-am expus argumentele pe care le cunostem cu totii, printre care si cel ca cetatenia romana poate fi o solutie pentru noi in ceea ce priveste aproprierea mai rapida de Uniunea Europeana. Daca e sa acceptam ca peste un timp Republica Moldova oricum se va "topi" in Uniunea Europeana, nu cred ca mai este valabil argumentul actual de subminare a tanarului stat prin "ofensiva cetateniei". Or, chiar si pentru simplul fapt ca afirm cu toata taria ca usa prin care Republica Moldova poate intra in Uniunea Europeana se afla tot la Bucuresti (Romania), pot fi acuzat de tradare?